Aceeași competență de redactare, două „mișcări” diferite.
| Aspect | Subiectul I — itemul 2 | Subiectul al II-lea |
|---|---|---|
| Tip de eseu | argumentativ | structurat (restricționat) |
| Întindere | ~2-3 pagini (recent ~3) | 3-4 pagini |
| Repere | 3 (a / b / c) | 6 (1 … 6) |
| Titlu impus | NU | DA |
| Text-suport | NU | DA |
| Punctaj | ~17 p (din 30) | 30 p |
| Coerența / spațiul | contează | punctate explicit (1 p coerență + încadrare) |
| Teme tipice | stat de drept, justiție, instituții (cls. VII) | interculturalitate, drepturi, „noile educații” (cls. VI) |
„Argumentați, în aproximativ trei pagini, rolul…”, pe 3 repere.
„Elaborați un eseu de trei-patru pagini cu titlul…”, pe 6 repere, pornind de la un text.
Verbul fiecărui reper îți spune EXACT ce să faci. Învață-l.
| Verbul din reper | Ce trebuie să faci | Câte |
|---|---|---|
| definirea / explicarea înțelesului | definiție clară, corectă a conceptelor | 2-3 concepte |
| menționarea / evidențierea a trei | listezi exact atâtea (numeri!) | trei |
| enumerarea a două … respectiv a două | două de un fel + două de alt fel | 2 + 2 |
| explicarea … într-un context concret | nu doar definiție — pui conceptul în situație | 1 |
| ilustrarea printr-un exemplu concret | un exemplu real, concret, nu general | 1 |
| prezentarea ca „nouă educație” | încadrezi în problematica lumii contemporane | 1 |
| formularea unei consecințe a tezei textului | te întorci la textul-suport și-l valorifici | 1 |
Unde se pierd punctele la cele două eseuri.
Schelet condensat. Temă reală (2025): rolul instituțiilor guvernamentale, interguvernamentale și non-guvernamentale în apărarea drepturilor copiilor în situație de risc.
Protecția copiilor aflați în situație de risc nu poate fi asigurată de o singură entitate, ci de un sistem de instituții care se completează reciproc. Voi argumenta că instituțiile guvernamentale, interguvernamentale și non-guvernamentale au, fiecare, un rol esențial și complementar în respectarea, apărarea și promovarea drepturilor acestor copii.
Prin drepturi ale copiilor înțelegem garanțiile recunoscute prin Convenția ONU (1989) oricărui copil. Copiii în situație de risc sunt cei expuși abuzului, neglijării, sărăciei sau lipsei de îngrijire. O organizație non-guvernamentală este o structură a societății civile, independentă de stat, care urmărește un scop de interes public.
Întâi, statul legiferează și aplică măsuri de protecție (DGASPC), pentru că drepturile au nevoie de un cadru legal care să le facă efective. Apoi, organizațiile interguvernamentale (UNICEF) stabilesc standarde și monitorizează, pentru că problema depășește granițele unui stat. În al treilea rând, ONG-urile oferă servicii directe și semnalează abuzuri, pentru că sunt mai aproape de comunitate.
Exemplu concret: UNICEF, prin programele sale în România, a sprijinit dezinstituționalizarea — mutarea copiilor din centre mari în case de tip familial. Încheiere: astfel, doar prin acțiunea coordonată a celor trei tipuri de instituții drepturile copiilor în situație de risc devin reale, nu doar declarate.
Schelet condensat pe 6 repere. Temă reală (2025): „Educația interculturală, un răspuns al școlii la problematica lumii contemporane”.
Lumea contemporană e tot mai diversă, iar școala trebuie să răspundă. Cultura este ansamblul de valori, credințe și practici ale unui grup. Identitatea culturală este apartenența unei persoane la o cultură. Societatea interculturală este aceea în care grupuri culturale diferite interacționează în mod activ și echitabil.
Reper 2: trei principii ale societății interculturale sunt: respectul diversității, egalitatea în demnitate și dialogul. Reper 3: dialogul, într-un context concret — la o clasă cu elevi de etnii diferite, profesorul organizează o activitate în care fiecare își prezintă o tradiție; astfel principiul dialogului devine practică, nu doar idee.
Reper 4: educația interculturală e una dintre „noile educații” — răspunsuri ale școlii la problematica lumii contemporane (alături de educația pentru drepturile omului, ecologică etc.). Reper 5: două forme de intoleranță: discriminarea și segregarea; două efecte ale lipsei de solidaritate: marginalizarea și excluziunea.
Teza textului este că atitudinile interculturale nu se formează spunându-le elevilor cum să se comporte, ci punându-i să descopere singuri consecințele. Consecința: rezultă că școala trebuie să promoveze educația interculturală prin activități practice, în cadru formal și non-formal (proiecte, jocuri de rol), nu prin simple lecții teoretice — doar așa atitudinile devin comportamente reale.
Citește cerința, fă-ți planul pe repere, apoi verifică-l.
Pentru luna rămasă. Apasă pe fiecare săptămână.
Pentru ambele eseuri.
Apasă pe card pentru a-l întoarce. Navighează și amestecă.
Zece întrebări despre strategia celor două eseuri.